Jurnal de bord
Albu Marius, Wamm III

16 Noiembrie

După ce am trecut Ecuatorul nu s-a mai întâmplat ceva spectaculos.

Alizeul de SE s-a instalat cu vânturi de 16-20 de noduri și bătut în cuie ca direcție.

Am navigat cu vânt strâns , o alură inconfortabilă care nu-ti permite să faci prea multe lucrări pe barcă deoarece navighezi tot timpul aplecat în tribord la 25-30 de grade.

Atunci poți spune ca :” navigatia este un sport costisitor și foarte inconfortabil.”


Un eveniment interesant a fost pe data de 10 Noiembrie.

După ce am luat poziția la ora 12 am constatat că sunt la doar 128 de mile de coasta Braziliei. Aproape ca am traversat oceanul Atlantic de est la vest din Gibraltar până în Brazilia.

Urmează să traversez oceanul Atlantic de Sud de la vest la est.


Îmi aduc aminte, la începutul navigației mele umbla vorba printre navigatori:” dacă te duci cu nevasta în Brazilia este ca și cum te duci la cinematograf cu televizorul.”

Eu, ce sa mai zic? Trec pe lângă Brazilia și nici televizor nu am.

Vântul se intensifică în cursul dimineții iar după-masă scade în intensitate. Noaptea este constant ca direcție și tărie, ceea ce îmi dă posibilitatea să mă odihnesc. Vapoarele nu m-au deranjat prea mult. În unele nopți chiar deloc și maxim două au fost pe noapte.


Miercuri, 13 Noiembrie s-au mai înmulțit vapoarele și în special mineralierele fiind în dreptul orașului Vitoria.

Este in oraș municipiu, capitala regiunii Espiritu Santo. Este cel mai mare oraș port din zonă care are cel mai mare zăcământ de fier din Brazilia.


Miercuri vântul s-a rotit spre sector estic și am început să țin un curs spre SE îndepărtându-mă de coasta Braziliei.


Marian Mihailescu și Liviu Chiric mi-au dat permanent vremea. În ultimul timp Albu Adrian îmi dă vremea de la un expert din Australia.

Este un lucru extraordinar să ai acest as în mânecă, să cunosti condițiile meteo. Ai posibilitatea să te poziționezi cel mai avantajos în funcție de vânturi, furtuni sau calmuri.


Pot să spun că această porțiune a fost o navigație plăcută fără evenimente majore. Am reușit sî fac mici îmbunătățiri și să pregătesc barca pentru etapele următoare care vor fi mai grele.


Azi, 16 Noiembrie am atins un alt punct important al traseului meu.

La 15:15h am ieșit pe punte și am văzut în tribord insula Martin Vaz. Este o vizibilitate foarte bună și se vede ca o umbră și insula Trinidad, la 30 mile în tribord.

M-a emoționat momentul, ultimul pământ l-am văzut când am trecut de insulele Canare.

15:35h.

Am în travers, la 12 mile mica insula Martin Vez și foarte aproape de aceasta, la 25 mile vest, este insula Trinidad. Sunt două insule pierdute, departe de coasta Braziliei la 600 mile spre est.


Din acest punct, următorul punct pe hartă este insula Tristan Da Cunha, aflată la 1328 mile în mijlocul Atlanticului de Sud.

Va trebui sa trec și pe lângă aceasta mică insulă în drumul meu spre Capul Bunei Speranțe.

 

De fapt, urmez drumul cliperelor care foloseau ca propulsie doar vântul.

 

Știau ei pe unde este mai bine de navigat după câteva sute de ani experiență și tatonări.