M-a trezit din nou alarma de la radar, trece un vapor, dar nu-l văd încă fiind prea departe.

Dar mai bine că m-am trezit. Opresc  motorul. Ma uit pe monitor și văd capacitatea bateriilor la 48 %. Ma gândesc că ceva este în neregulă cu monitorul. 

Iau legătura cu Marian și-i explic situația. Mă mai uit încă o dată la monitor și văd bateriile încărcate 100%.  Mă apucă disperarea…dar și pe Marian, după cei dau vestea. Concluzia este ca monitorul nu monitorizează bine bateriile. Noroc ca am unul nou pe care mi l-a adus Adrian și pe care nu l-am mai montat. Dar marele noroc este că nu l-am trimis acasă din Gibraltar cu lucrurile pe care am considerat că nu îmi trebuiesc.

Dar experiența m-a învățat că atunci când consideri că  trebuie sa te debarasezi de ceva, nu trece mult și ai nevoie de acel lucru.

Vorbesc și cu Cătălina și-i explic situația ivită.

04:30h. Pun din nou alarma la radar și mă culc.

08:30h. Noroc că m-a trezit alarma de la radar căci mai dormeam cine știe până când, fiind vântul slab și oceanul liniștit de credeam că sunt într-un ancoraj.

Ies pe punte la inspecția de dimineață văd lipit de geamul de la bucătărie un mic calamar. Săracul ce soartă stupid, să se sacrifice să între în bucătărie și să găsească geamul închis.

Vântul slăbește . Este cazul să ridic gennakerul. Mă echipez, îmi pun centura și încep munca și lupta cu cea mai mare vela pe care o am, 160 de metri pătrați. Și este multă munca și foială cu drumuri din prova la cockpit unde sunt vinciurile și multe improvizații de făcut ca să-mi fie cât de cât mai ușor.

Este greu de ridicat gennekerul cu echipaj,  darămite singur. După jumătate de oră de muncă velele stau bine și  cu o alură de mare largă Wamm înaintează ușor, cu doar 3 – 4 noduri cu doar o briză de 6-8 noduri. Oceanul s-a liniștit și pot să mă apuc de muncă.

Mă duc în prova să caut noul monitor în magazia de sub cușeta unde am depozitat tot ce este necesar sau am considerat eu că este necesar ca piese de schimb. Toate depozitate în cutii, pe categorii . Bineînțeles că am găsit monitorul în penultima cutie.

Mi-am scos și sculele necesare. Întâi am dat o gaură deasupra vechiului ceas care monitorizează bateriile. Aici am montat noul ceas. Apoi am tras firul de legătură la cutia unde sunt bateriile.

Am desfăcut vechiul shunt și l-am montat pe cel nou. Nu a fost așa simplu, dacă vechiul shunt avea șuruburile care prind papucii cablurilor cu cheie de 14 mm. La noul shunt cheia este de 17 mm iar ca lucrurile să fie mai complicate, gaura de la papucii cablurilor la shuntul vechi este de 8 mm standard ca la baterii, la cel nou de…10 mm. Mai cu moț fată de standard, la cel nou. Păi de ce sa nu-ți creeze probleme noile produse care logic ar trebui să fie standard și doar să le înlocuiești . Tare aș vrea să prind un peștișor de aur și una din dorințe să fie:  să am un producător de echipamente pe barcă si să-l pun să schimbe sistemele.  Și scot alte scule ca să măresc găurile la papuci., furios pe acei proiectanți și producători de echipamente  și pe peștișorul de aur pe care nu l-am prins să-mi îndeplinească acestă mică dorință .

12:00h.

22* 46’494”N  018*38’239”W

Curs 190* viteza 1,5-2 noduri

Am parcurs 140 mile. Până la nord est de Insulele Capului Verde aproximativ 435 mile.

Începe să se încălzească afară, acum sunt 26* C

13:15 h. Îmi pregătesc micul dejun abia acum.

O omletă în care pun și mărar verde ținut în frigider și cules din supermarketul din Gibraltar. Dar încercând să fac două lucruri în același timp, să pun farfuria cu omletă pe masă și în același timp să șterg tigaia de uleiul care sa prelins, oceanul nu m-a iertat.

Un val poznaș a înclinat ușor barca atât cât farfuria să zboare de pe masă și să se aplice în același timp și legea lui Murphy, farfuria aterizând pe paeu cu fundul în sus. Iar eu cu cea mai mare viteza am pus omleta înapoi în farfurie aplicând legea celor 3 secunde. După atâtea legi mi-am văzut liniștit de micul dejun. Și după o scurtă siestă m-am apucat din nou de treabă.

17:00h. Am terminat de montat monitorul. Mi-a luat mai mult decât m-am așteptat.

 Dar mă bucur că am terminat cu această problemă. Încă nu am reușit să-l programez fiind obosit așa că îl las pe mâine.  Cel puțin indică voltajul și are o culoare albastră spre mov, frumoasă.

În timp ce strângeam sculele, aud în radio VHF un glas de femeie care cheamă un velier și-i dă coordonatele… eu sa fiu velierul respective? ma întreb.  Mă uit la poziție și sunt chiar eu… ce mic este oceanul .Răspund în radio și  purtăm o discuție standard, de unde venim, unde mergem, naționalitatea, etc… este un catamaran cu pavilion american care se duce spre America, Florida .

Americanii se grăbesc, eu mă grăbesc, dar suntem cu toți priponiți aici de calmul plat care s-a instalat. Dar surpriza mai mare a fost când am ieșit afară și l-am văzut la nici jumătate de milă de mine.

Eu muncind în interior nu am mai ieșit afară să văd ce se mai întâmplă. Cine știe de când era catamaranul pe lângă mine. S-au apropiat să ne vedem mai bine. Amândouă ambarcațiunile stând cu velele pleoștite.

Sper să nu stam toată noaptea uni lingă alții, ca eu să stau treaz și stresat. Ei își permit,sunt cel puțin 6 persoane pe catamaran, din câte îmi dau seama.

Am totuși noroc și după o oră începe o briză din sector vestic. Ridic gennekerul și ușurat,  o iau ușor spre sud  cu 1,5 -2 noduri și mă depărtez de ei.

După o zi de muncă un pahar de vin băut în cockpit este o mare desfătare.

21:30h. Îmi pregătesc culcușul, pun alarma pe radar și tăria vântului și mă culc.